Delegaţie la Tirgu Jiu

Câteva săptămâni am fost la Tg Jiu în delegaţie.

Am navigat prin labirintul de sensuri unice si acum am înţeles oraşul.

De două ori am coborât înainte de gară ca să ajung mai repede la Debarcader - ul care nu are nici un vapor..Jiu e mic.

Odată era să mă mănânce câinii care se plimbă liber în ţigănie. Casele lor sunt unele luxoase şi unele dărăpănate. Am crezut că ţiganii sunt mai uniti şi se ajută mai mult..Hm cred că sunt tot atât de orgolioşi şi zgărciţi ca şi noi.

Încă mai funcţionează autobuzele locale ale TRANSLOC ului..e bine că poţi cumpăra bilete de la automat când nu lipsesc monedele de 50 de bani şi bancnotele de plastic de 1 leu nu sunt prea uzate. Autobuzul spre Artego e plin de elevi care ascultă manele şi cântă manele.

Persoanele cu care am lucrat sunt foarte încrezute şi slab colaborează, dacă se poate chiar te-ar subestima şi te-ar pune în situaţii dificile din cauza orgoliilor şi slăbiciunilor lor.(Cred că sunt prea subiectivă.) Se consideră foarte deştepţi dar încearcă să tragă pe sfoară pe cei pentru care lucrează. "Dacă mi-e mie bine ce mă interesează de ceilalţi."(a fost un punct de vedere care in timp se poate schimba)

Singura persoană pe care mi-o amintesc pozitiv şi cu care am colaborat bine, culmea, a fost un moldovean, coleg pe proiect, iar colaborarea noastră a fost online şi telefonic. Am zâmbit puţin pe seama copiilor şi a părinţilor apropos de proiect şi de viaţa de zi de zi.

Uhhhhh...am scăpat ... Ce viaţă!!

PS: Copiii mei - VĂ IUBESCCCCCCCCCC!!!!!!!!

Îngheţaţi ca şi Titanicul

De multe ori în viaţă am căzut crezînd că m-am înecat şi cu greu îmi voi reveni.
Poate, dacă Dumnezeu nu era alături de mine să mă apuce de mâna, nu m-aş mai fi ridicat după grelele încercări pe care le-am avut.
Din fata plină de viaţă şi optimistă care eram cândva am ajuns o mămică care luptă să trăiască normal şi demn, împreună cu puii ei. Uneori am fost ca o lupoiacă gata de atac, alteori am ocolit focul, sau pur şi simplu am ignorat atacurile.
Copiii cresc, şi încă mă simt neputincioasă să îi ajut aşa cum aş fi vrut.
Vorbesc despre mine... dar sunt sigura că fiecare om are romanul lui, nu poţi să treci prin viaţă doar ca o păpuşă purtată de ape!
Fiecare avem amintiri frumoase sau dureroase, dar parcă pe cele dureroase dinadins le dăm la o parte. Dacă i-am iertat pe cei ce mi-au facut rău? Sigur că da! Ce mai contează un mic rău facut unui om când lumea e plină de violenţă şi criminalitate, care în numele lui Dumnezeu se duc la război şi îşi ucid semenii?
Şi totuşi zilele în care unele persoane s-au purtat frumos şi cu respect ni le amintim cu drag.
Într-o sămbătă seara am vizitat-o pe Nora, profesoara de pian a fiicei mele. Prietenul ei venise şi el, profesor de filozofie şi engleză, pe lângă acestea şi talentat pianist.
Avea o dorinţă arzătoare să cânte la pian. Pe Nora am mai ascultat-o şi e deosebită, perfecţionistă. Dar, pe Sorin, de abia acum era prima dată. Am fost uimită de puterea de exprimare a sentimentelor prin clapele pianului, de pasiunea pe care o avea faţă de muzică. Am ascultat Chopin, Mozart şi Ceaikovsky.
Extraordinar ce mult te poate deconecta muzica, şi ce putere are să îţi insufle dorinţa de a trăi, de a trece mai departe!
Nora şi Sorin sunt două persoane care cu greu se acomodează acestui sistem plin de violenţă, două persoane talentate şi sensibile, pe care viaţa i-a lovit sufleteşte. Cred că trebuiau să se nască în altă generaţie!
Şi totuşi Valea Jiului are talente care nu sunt puse în valoare, pentru că suntem o ţară în curs de dezvoltare, şi care mai are mult pănă să pună educaţia şi cultura la un nivel înalt în societate.
Acum traim nivelul manelelor...

Pe loc repaus!!

Cred că pentru o perioadă mai lungă de timp voi rămâne lânga copii şi nu voi mai călători aşa mult în interes de serviciu. Calculând financiar, avantajele şi dezavantajele, erau mult prea multe dezavantaje, şi ca printr-o minune chiar proiectul dela CNAS s-a oprit petru o perioadă.
Am promis că voi scrie câte ceva despre Braşov.
Am vizitat centrul vechi şi am locuit la o pensiune aproape de Primărie şi de Liceul de Muzică.
Am cunoscut două femei în vârstă, simpatice de peste 80 de ani, şi am fost invitată la ele acasă. La Maria,o femeie puternică incă la vârsta ei, am fost, şi mi-a pregătit plăcinte cu brânză şi mărar, specifice zonei Făgăraşului. Locuia sub Tâmpa. Soţul ei era un iubitor al câinilor.
Cealaltă se numea tot Maria, dar era bolnăvioară, am cunoscut-o în casa celeilalte Marii, şi urma să o vizitez după ce aveam să revin de la examene. Nu am apucat să o mai vizitez, sper să îmi fac timp ca să îi scriu o scrisoare.
Am vizitat Strada Sforii şi ne-am plimbat prin centrul vechi cu Diana, Bogdan şi un coleg de al lui.
În viaţă întâlneşti multe persoane, unele ating doar tangenţial viaţa noastră dar rămânem cu amintiri frumoase.
Robi, de 8 ani a fost plecat din ţară, împreună cu mama lui şi-au deschis două baruri în Bologna, iar afacerile le merg bine. Pentru că Volvo-ul lui şi l-a lovit, ne-am întâlnit în trenul ce mergea spre Simeria.
Ultima săptămână m-am întors prin Bucureşti. Am rămas peste noapte la Irina, fosta mea colegă din Severin, căreia îi mulţumesc pentru ospitalitate.

Bucureştiul, după un an

Stau la McDonalds şi sunt obligată să ascult la maxim fotbal, nici macar nu pot asculta muzică pentru că nu am căştile. Nu sunt împotriva fotbalului! Dar nici nu suport ca cineva să îmi bage pe gât forţat! Aştept trenul, am să dorm toată noaptea iar dimineaţă voi fii cu copiii mei. Delegaţia de două săptămâni la Braşov a fost obositoare. Singurul lucru frumos Robi şi Diana! Cred că nu prea am inspiraţie la ora aceasta,oricum, promit că voi scrie câte ceva şi despre Braşov. Îmi pare rău că mi-am pierdut telefonul, făcusem nişte poze frumoase la Sinaia, Predeal , Braşov. Oare va trebui să aştept alt telefon bun după altă ieşire din ţară a fiului meu? Gata bateria de la laptop..... va urma...

ACASĂ

Şi săptămâna aceasta sunt acasă!!
La sediu îmi impart timpul studiind Evaluarea proiectelor şi trăncănind cu Jolti noul meu coleg, inginerul de sistem; am de dat examen, restanţă, cu un profesor foarte sever. Nu pot spune că mi-e frică, deloc, dar vreau examenul, ca să pot lua din nou bursa.
Fiul meu cel mare începe din nou şcoala, Miha, e în clasa a XI -a, iar Dani e în clasa a IV-a. Nu e uşor ca mămică singură!! Dar ştiu că cineva acolo sus mă iubeşte şi are grijă de mine!!!!
Ascult muzică, Xandria!!Are o voce superbă!
Dacă acum câţiva ani visam să ajung în state, acum nu cred că îmi mai doresc!! Cât de schimbători suntem!! Dacă mai vreau să plec în Norvegia? Poate, dar cu toţi copiii. Acum îmi dau seama cât de mult mi-au lipsit în cele 8 luni de delegaţii. Îi iubesc, şi îmi pare rău că nu au avut un tata mai responsabil... Eh.. Nu judec..ca să nu fiu judecată... Las pe seama lui Dumnezeu tot ce mă depăşeşte!!
Dacă cineva citeşte rândurile mele să nu uite că totul e trecător, nu e bine să ne îngrijorăm peste măsură, suntem prea mici pentru lucruri mari. Iar dacă va fi să se întâmple acele lucruri mari totul depinde de împrejurări.
Ce am scris azi se va pierde pe acest server ca şi mesajul din sticla unui naufragiat. Ce rămâne??? Te întrebi? Doar amintirea noastră în memoria lui Dumnezeu... Vrei să spui că şi tu îţi vei aminti?? fals! Toţi suntem trecători pe pământul acesta!! Gândeşte-te câte generaţii de oameni au trecut până acum.
Aşa că bucură-te de fiecare rază de soare, de fiecare zâmbet, de mirosul proaspăt al aerului după o zi de vară ploioasă, de fiecare zi frumoasă şi fericită din viaţa ta.

La Slatina

Săptămâna trecută am fost din nou câteva zile la Slatina. Un oraş prosper!! Am aflat că primarul este o persoana care a schimbat total în bine oraşul! Şi când te gândeşti că acum 4 ani avea de abia 28 de ani.... Nu te aştepţi ca o persoana aşa de tânără să modifice în bine oraşul!!

Ce mi-a plăcut în oraş?
Faptul că familiile ies la plimbare seara cu copiii, bunici, mămici şi tătici şi vorbesc unii cu alţii. Se observă clar bunăstarea oameniilor!

Ce nu mi-a plăcut?
Am locuit la Hotel Est, la extremitatea oraşului, al firmei Transbuz. Plin de furnicii, un restaurant mizerabil, iar ca să ies în oraş trebuia să să traversez un parc auto plin de haite de câini.
Nu acelaşi lucru pot să spun despre Hotel Viena, cu aşezare centrală, am fost cazată cu trei săptămâni înainte, cu 60 ron mai mult pe noapte dar ireproşabil de curat, elegant, un restaurant cu servire de calitate.

Faci economii dar faci şi pe sănătatea şi buna dispoziţie a angajatului!!!

O saptamana acasa

Saptamana aceasta sunt la Petrosani, cu copii mei,la munca in vechiul meu birou, pregatind in fiecare dimineata din nou, dupa mult timp mult asteptatul ceai al sefului , si cafeau. E destul de frig !! M-am obisnuit cu vremea calda din sud, de la Dunare. Darpentru ca sunt acasa, la munte, am un dor de duca pe munte, la cules ciuperci. Urmatoarele doua - trei zile nu voi putea merge dar cred ca vineri dupa-amiaza voi urca cu fiul meu cel mic.
Mult timp nu am mai scris aici in blog, lipsa de inspiratie? Se poate! Dar chiar daca m-as naste inca odata tot eu as fi! Nu m-as schimba. Port in mine un suflet de copil salbatic care creste sub razele fierbinti ale soarelui!!
Va urma!!

Din nou la Drobeta

Drobeta este prima mea iubire. De ce?
Primul meu drum in interes de serviciu si am muncit patru luni jumatate. De la inceput am fost primita cu protocol si ospitalitate.
Am sosit cu teama ca nu ma voi descurca, si am gasit atata intelegere si bunatate ca nu imi vine sa cred nici acum. Aici am gasit oameni deosebiti care m-au respectat si ma respecta.
Acum doua saptamani cand am fost trimisa la Tg. Jiu m-am despartit in lacrimi. Poate va intrebati de ce? Am fost luata prin surprindere si vorba lui d-nul Birzan: "Surghiunita- Exilata". M-am temut ca nu ii voi revedea pe acesti oameni prea curand si nu apucasem sa imi iau ramas bun de la multi in casa.
Acum sunt din nou aici, incerc sa aduc la zi o lucrare, muncesc si vreau sa rasplatesc bunatatea si ospitalitatea acestor oameni prin eforturile mele de a fi multumiti de ceea ce muncesc pentru ei.
Nu imi permit sa imi iau nici macar un medical pentru sanatatea mea cam subreda!!
Va multumesc doamnelor si domnilor de la Casa de sanatate din Drobeta.

Timişoara

Prima dată în viaţa mea la Timişoara... Curat oraş, cu o arhitectură feudală barocă...Orice maşină de pe stradă opreşte pe trecerea de pietoni..
Oamenii sunt simpli şi respectuoşi. În Piaţa Operei mi-am cumpărat o îngheţată cu fistic. O bătrânică mă întreabă dacă este bună. Bătrânica părea o femeie cultă. Am rugat-o să guste şi a refuzat, dar la insistenţele mele a luat puţin cu degetul de pe margine şi a gustat. Se murdărise pe mână şi i-am întins un şerveţel. "Vă mulţumesc, doamnă. Mă uimiţi !! " Nu se aştepta să fiu aşa francă şi ospitalieră. Iubesc bătrânii şi îi respect, ştiu că în inima lor sunt tot tineri chiar dacă pielea lor arată trist pentru noi..şi ştiu că o dată şi odată voi fi ca ea.
De ce era uimită? Pentru că tinerii de azi şi în general oamenii de azi nu mai au afecţiune unii faţă de alţii, există o indiferenţă crasă care se manifestă pe scară largă...
Nu uitaţi de cei în vârstă că poate şi ei au fost cândva tineri. Respectaţi-i, de câte ori aveţi ocazia!!

Azi in Timisoara maine in toata tara....

Curios!! Bucurestiul ma trimite din nou in tara..acum in Timisoara...Ma obisnuisem cu Tg. Jiu si doar o saptamana a trecut de cand lucrez acolo, mi-era drag sa fiu din nou cu copiii mei...Daca aici, in orasul meu as avea un salariu mai mare nu as mai pleca de langa ei... dar pentru bani ce nu face omul.?!?! Oare se merita??!! Vom vedea...ce stiu e ca voi vizita mai multe locuri si voi intalni alti oameni deosebiti, iubesc oamenii..am ionvatat de la tine doamne...si incerc sa nu judec pe nimeni..Si incerc sa nu ma apropii prea mult de oameni..degeaba..asa sunt eu...iubesc oamenii...dar pe fiecare in parte ii am in inima..Coroana creatiei tale este Omul...chiar daca multi distrug Pamantul ..totusi tu ii iubesti, de ce nu as face si eu la fel...???!!!
Curand impresii din Timisoara..prima data in viata mea acolo!!